Postarea trecuta vorbeam despre faptul ca organizez o campanie de binefacere in liceul meu. Acum insa sint gata sa va arat si rezultatele acestei campanii.
Spre mare mea multumire, colegii mei s-au implicat foarte activ si au contribuit cu donatii, care cu siguranta au facut diferenta. Mai ales ca, pe linga elevii Liceului Teoretic " I. L. Caragiale", au mai contribuit si elevii Liceului " Onisifor Ghibu" astfel noi am demonstrat ca exista suflete nobile si in Orhei.
Luni si Marti ( 19-20 decembrie) cutia noastra "magica" a colindat clasele liceului pentru a aduna donatiile, care urmau sa faca 45 de copii sa zimbeasca. Va asigur ca fiecare leu a fost cheltuit in favoarea acestor copii, care merita mai mult, dar care din pacate nu sint apreciati la adevarata lor valoare.
Ei ne-au uimit cu abilitatile lor. Ne-au convins ca au cu ce se mindri. Au cintat si recitat, ne-au prezentat mici scenete. Personal, m-a impresionat foarte mult faptul ca ei erau atit de degajati pe scena, nu aveau emotii, recitau si cintau fericiti ca au cu cine impartasi spiritul sarbatorilor de iarna.
Le-am pus o simpla intrebare : "Ce este Craciunul pentru voi?" la care aproape fiecare a raspuns ca Craciunul semnifica nasterea Domnului, insa pe linga toate aceastea ei nu au uitat sa mentioneze ca Craciunul este perioada anului cind ei toti isi doresc sa devina fericiti, si mai ales dupa cum a mentionat Nina "este perioada in care eu ii vad pe toti ca zimbesc, ca devin mai uniti" - cita dragoste fata de colegii ei se poate citi printre aceste cuvinte simple. Astfel impreuna, ei au impodobit posterul cu multe raspunsuri la aceasta intrebare. A fost foarte placut sa vad cum fiecare dintre ei a dorit sa isi scrie parerea.
Cind i-am anuntat ca vor viziona un desen animat, s-au bucurat cu totii si repede s-au organizat astfel incit fiecare dintre ei sa poata intelege cit mai bine subiectul desenului. Iar la sfirsit, am hotorit sa ii incerc, sa vad cit de atenti au fost, si credeti-ma au raspuns corect la toate intrebarile mele.
Si pentru ca vine Craciunul, nu au lipsit nici Cadourile, care insa au fost distribuite intr-un mod mai netraditional. Si anume, am organizat o tombola. Dupa ce fiecare elev si-a scris numele si prenumele, noi am inceput tragerea la sorti, si atunci ne-am convins cu totii ca minuni exista.
Adica, imi amintesc de un baiat care isi dorea foarte mult o carte de colorat, dar nu primise inca nici un cadou. Iar cind venise timpul ca ultima carte de colorat sa fie pusa in joc, in ochii lui sclipea acel firicel de speranta, speram si eu ca poate visul sau va fi realizat, dar fiind mai matura imi dadeam seama ca acest lucru era aproape imposibil. Insa cind am extras chiar numele sau, am inteles ca nimic - absolut Nimic in aceasta lume nu este imposibil daca continui sa speri.
Astfel s-a scurs timpul - repede, insa nu voi uita niciodata acele citeva ore petreute impreuna cu elevii din Scoala Internat. De ce? Pentru ca am invatat mai multe decit as fi invatat in 10 ore la scoala. Am avut o lectie de viata, o lectie pe care cu siguranta nu o voi uita. Am inteles ca talentul se ascunde chiar acolo unde unii nu l-ar fi cautat. Am vazut blindetea si respectul copiilor, care ne-au multumit atit de mult spre sfirsit, dar nu atit cuvintele cit fetele lor ne-au lasat sa intelegem ca DA, am reusit sa le aducem zimbetul pe fata. Eu sper din toata inima ca acest zimbet se va pastra un timp indelungat. Vreau sa recunosc ca, sint nespus de fericita ca i-am cunoscut si ca voi pastra in amintire acea atmosfera, acel spirit de sarbatoare care a fost prezent de-a lungul intregii activitati.
Doresc sa le multumesc nespus de mult voluntarilor fara de care aceasta activitate nu ar fi fost atit de reusita : Irina Turcanu, Alexandra Gherciu. Cristina Izman, Mihaela Bunici si Mihai Scorpan. Voi ati demonstrat ca in spatele unui succes, sta o echipa de succes!!! Bravo!!!
Deci ca concluzie pot sa spun ca uneori nu este nevoie de realizari mari pentru a te simti implinit !!!
